Moartea..

Ai aparut de nicaieri,
Din umbra noptii, din neant..
Invaluita in taceri,
Mergand incet si ezitant.

As putea spune ca de fapt, pluteai..
Apropiindu-te de mine,
O zina fermecata imi pareai,
Dar nu stiam daca-i de rau sau bine.

Un chip perfect, frumos ca o icoana..
Am vazut, cand valul ti l-ai departat..
Iar gura nu-ti era decat o rana,
Cand mi-ai soptit incet si apasat.

“Nu-i inca timpul dar ma voi intoarce,
Si vrei-nu vrei, tu vei veni cu mine..
In lumea mea,unde sa nu cunosti
Decat amaraciune, ura si suflete straine.

Si vei uita ca ai avut o mama sau un tata..
Un frate, sora, poate si copii..
Ii vei privi pt ultima data
Tu vei fi mort, iar ei,vor fi cei vii.

Acolo unde te duc, nu sunt ingeri,
Nimic din ce ai auzit aici, pe pamant..
Va fi doar umezeala, rece si-ntuneric..
Asa cum e in oricare mormant.”

Incet, mi-ai intors spatele si-ai disparut..
Lasand in urma ta doar ceata..
Plangand de teama am realizat,
C-am stat cu moartea fata-n fata.