Povestea unei iubiri..

Cand am inceput sa tin cu Steaua? Acum vre-o 26-27 ani…eram un copil, aveam 4-5 ani…Taica-miu era APV-ist si ma lua la stadion, eram mascota grupului..mereu incadrat de oameni maturi, rasfatatul lor..pina cand la 6 ani s-a imbatat si a uitat de mine..am fost speriat, am gasit greu drumul spre casa( 2 statii distanta) dar am fost mandru!! Mandru ca stiam sa ajung la stadion, in locul unde atatia oameni cantau si se bucurau, unde discutiile despre ratii, neajunsuri, Ceausescu si altele, erau uitate…se discuta numai despre “cate le dam?, cine marcheaza? e accidentat Caprioara?”, etc…Am avut onoarea sa fiu antrenat 3-4 ani de Petre Mihai..cati il cunosc, cati isi aduc aminte de el astazi? Este antrenorul de juniori care i-a facut FOTBALISTI pe Ilie Dumitrescu, Dan Petrescu,etc..Timpul a trecut , a venit maturizarea, grijile si lumea noua, de adult..Dar Steaua a ramas la fel ca in acea zi de septembrie cand am gasit drumul spre casa..acelasi drum pe care il gasesc mereu in sens invers indiferent de anotimp, de adversari…Am urmarit toate conducerile, schimbarile de antrenori, venirile si plecarile de jucatori…atatea meciuri ce m-au facut sa rad si sa plang…cine a fost pe stadion si nu a plans de bucurie la meciul cu Valencia ?? cine nu a indurat cantand( eram imbracat doar in costum, veneam direct de la serviciu) zapada de la meciul cu Villareal? Iar acum, vad toti acesti copii de 16-23 ani ce-si spun galerie si vin la meci numai ca sa razboiasca intre ei (cand nu au cu cine sa se certe), sa apostrofeze tribunele cand nu vor sa scandeze ca ei impotriva lui Jiji sau altcuiva..Cati isi aduc aminte de Marin??? Seful galeriei in anii 90, acel brunet grasut cu peruca lui “a la Gullit”? cand era aceeasi galerie la ambele peluze…cand coregrafia insemna totul pt ei ? Chiar si Jean Pavel stia sa o tina unita si sa-i insufle adrenalina necesara unui cor preluat de intreg stadionul….o faceau atat de tare ca tremura “templul fotbalului romanesc”..Aud tot mai des ca a murit spiritul Stelei..Dar acest spirit nu traieste prin noi ?? Prin cei care vin la stadion, care lasa orice treaba pt a urmari meciurile la tv ? Nu noi suntem spiritul ? Treziti-va STELISTI, sustine-ti echipa, fiti aproape..lasati orgoliile prostesti si ideile “anti cioban”..Sa fii suporter inseamna sa fii aproape, sa fii alaturi si la bine dar mai ales la greu..cel mai bun exemplu ? Tocmai vi l-a oferit Lacatus spunand “asa cum mi se umfla inima de bucurie cand imi era scandat numele, asa trebuie sa indur si apostrofarile” !! Veniti sa incurajati, nu sa purtati un razboi stupid si apoi sa intrebati tot voi “ce nu merge?”…Inchei cu cu ce mi-a placut cel mai mult, cu ce cantam oriunde si oricand.”Haide haide Forduleeee, adu-ne victorieee”..” Steauaaa, clubul nostru draaag, ce mult teeee iubim…La bine, la rau..Steaua e, clubul meu..tot mereeeeu”…