Cand am plecat la drum nu m-am gandit..
Ca vor fi momente ca acum,
Cand tot ce eu gandeam ca a murit,
Va reveni la viata, din ce consideram ca este scrum.
Mi-a fost prea greu sa inteleg,
Ca sunt numai un suflet plin..
Misterul amintirilor nu pot sa il dezleg,
Si nici timpul pe loc sa-l tin.
Dar am nevoie de astfel de momente,
In care dorul reinvie si ma copleseste..
Realizez ca inca, am sentimente..
Si ca uitarea, inca nu ma depaseste.
Mi-e dor de oameni, locuri sau trairi..
De tot ce am simtit si mi-a placut..
Mi-e dor de ce vedeam in anume priviri,
De tot ce acum inseamna trecut.
Dar cel mai mult mi-e dor de tine,
De soapta si imbratisarea ta..
De gura ta, de buzele fine..
De trupul ce ma mangaia.
Mi-e dor sa te tin iar la piept,
Sa ma joc in parul tau si sa te sarut..
Sa te alint, sa te privesc si sa astept,
Sa imi spui ca mai vrei, ca ti-a placut.
