De unde –ai aparut femeie ?
Si de ce tocmai pe mine m-ai ales?
Chiar n-ai gasit pe altul sa-ti “inalte zmeie”,
Unul sa nu te enerveze atat de des?
Tu esti motivul pt care zidul mi se-nmoaie..
Iar masca mi se fisureaza tot mai mult…
Este posibil sa nu fiu un barbat “cu coaie”,
Dar cel putin stiu CAND trebuie sa te ascult.
Stii bine ca te enervezi mult prea rapid,
Ca judeci si traduci asa cum iti convine..
Ca orice motiv, chiar si cel mai stupid
Devine un “status quo” in sine.
Cel mai rau imi pare ca nu am putut,
Sa gasesc calea de-a lupta
Impotriva zambetului si sarutului tau mut,
Sa ma pot smulge din imbratisarea ta.
Realizez ca poate nu am vrut,
Ca mi-a fost bine si m-am bucurat
C-am inchis ochii si m-am complacut
Si m-am mintit ca e momentul asteptat.
Cum nu exista bucurie sa nu lacrimeze,
Cum tot ce este viu se stinge cate-un pic,
Asa, si ce avem noi, nu poate sa dureze,
Cat timp nu intelegi ca vreau totul sau nimic.
Si ca sa-nchei ca un “barbat cu coaie”,
Sa-mi merit alintul tau de “nesimtit”,
De orice “toarta”, mi se-ndoaie
Ea nu e “pretioasa”, e..nimic !!
